Blana pisicii pare unsuroasa – e grav?

Dacă ești proprietar de pisică, ești la curent cu ritualul lor minuțios de curățare. De fapt, suntem siguri că ai realizat rapid ce mult timp petrec îngrijindu-se! Meticulozitatea se numără printre motivele pentru care au mereu blana lucioasă și strălucitoare; de aceea, dacă blana arată sau se simte diferit, cu siguranță e un motiv de îngrijorare. 

Dacă observi că părul pisicii este unsuros, iar pielea grasă, discută cu veterinarul (sigur ceva nu e în regulă).

Care sunt semnele seboreei uleioase?

Producția excesivă de sebum poate fi o problemă generalizată, afectând întreg corpul, dar și localizată, de regulă afectând bărbia și baza cozii. Acumularea de sebum mai poate cauza un miros înțepător și neplăcut, acesta fiind primul semn care atrage de multe ori atenția proprietarului pisicii. 

Când este mai generalizată, pielea pisicii este unsuroasă, blana grasă și emană un miros neplăcut. 

În zonele mai localizate, pisicile se prezintă cu puncte negre (specifice acneei feline, caz în care apar pe bărbia pisicii), de obicei urmate de inflamație și chiar de infecții. Un alt simptom în cadrul acestei boli poate fi coada descuamată, o afecțiune în care excesul de sebum se acumulează la baza cozii (se poate asocia cu păr căzut, puncte negre, roșeață cutanată și uneori infecții secundare).

Pisicile cu pielea grasă pot avea și mătreață, care constituie o altă reacție naturală a pielii. În funcție de tipul agresiunii, mai pot apărea alte leziuni și simptome cutanate, precum roșeață și iritație, formarea de cruste, mâncărime și căderea părului.  

Ce provoaca pielea si parul grase la pisici? 

Productia de sebum la pisici 

În tot corpul, pisicile au glande sebacee care produc o substanță uleioasă naturală, cunoscută și sub denumirea de sebum. Totuși, aceste glandele nu sunt distribuite uniform pe piele, fiind mult mai numeroase pe față, bărbie, gât, picioare, crupă și coadă.

Secreția uleioasă face parte din funcția protectoarea pielii, pe care o menține suplă și hidratată. Dar are și un rol important în comunicarea felină, pentru că felinele o folosesc, pe lângă feromoni, pentru a-și marca teritoriul prin frecarea de obiecte și persoane, lăsându-și în urmă mirosul personal.

Așadar, când devin uleiurile naturale o problemă?

Pielea și blana unsuroase sunt de obicei rezultatele unui dezechilibru la nivelul pielii cauzat de agresiuni sau afecțiuni. Agresiunile pot varia de la ceva simplu precum puricii, la ceva mai complicat, precum afecțiunile cutanate sau chiar o afecțiune sistemică.

Ca parte a reacției de protecție cutanată, glandele sebacee cresc producția de ulei (sebum), ceea ce lasă pielea și blana pisicii unsuroase. Veterinarii o numesc de obicei seboree uleioasă sau seboreea oleosa.

Cauzele pielii grase la pisici se împart în trei grupe principale: 

Pielea grasa datorata scaderii gradului de îngrijire

Uneori, pielea ternă spre grasă se poate reprezenta nu drept consecință a unei boli cutanate sau a unei afecțiuni care afectează pielea, ci drept consecință a unei probleme din altă parte a corpului. Așa stau lucrurile în cazul unor probleme de sănătate care scad abilitățile pisicii de a se autoîngriji, printre care se numără: 

• Osteoartrită și alte probleme articulare, 
• Supraponderalitate și obezitate, 
• Afecțiuni dureroase sau alte boli care pot cauza letargie. 

În orice caz, aceste afecțiuni necesită intervenție medicală pentru a atenua durerea sau a reduce greutatea corporală. 

Pielea grasa secundara altor afectiuni

Seboreea uleioasă nu prea mai are alte semne la pisici pe lângă scăderea gradului de îngrijire. Afecțiunile ce duc la blană unsuroasă nu sunt, în general, afecțiunile cutanate:

• Bolile endocrine, precum diabetul și hipertiroidismul: blana este ternă și are aspect unsuros 
• O boală sistemică internă care afectează ficatul, pancreasul sau intestinele: în acest caz, pielea grasă se răspândește întregul corp 
• Deficiențele nutriționale 
• Infecțiile fungice cutanate, deși destul de rare 
• Cauze neidentificate (denumite idiopatice): uneori, în ciuda tuturor testelor, nu reușim să identificăm cauza. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul cozii descuamate. 

Boli congenitale si ereditare

Aceste afecțiuni sunt destul de rare. Unele rase feline, precum persană, himalayană și exotică și cu păr scurt, suferă de boli primare fără altă cauză, mai precis seboreea primară idiopatică și dermatita facială idiopatică, ceea ce duce la piele și blană grase. Se presupune că au o componentă ereditară, pro-blemele cutanate manifestându-se în prima parte a vieții.

Când ar trebui să mergi la veterinar?

Pentru că pielea unsuroasă este de regulă rezultatul unei probleme primare, este foarte important să ceri ajutorul veterinarului pentru a investiga ce anume o cauzează.

De obicei, investigația pentru diagnosticarea problemelor cutanate este foarte metodică și implică o abordare pas cu pas. Veterinarul poate afla devreme problema, dar uneori e un proces de lungă durată care include multe vizite la veterinar.

Nu intra în panică! Uneori durează până se pune diagnosticul corect, dar, după ce se descoperă, este foarte posibil ca tratarea afecțiunii primare să rezolve problema cu pielea uleioasă la pisică.

Ce poti face pentru a rezolva problema cu pielea grasa la pisica?

Pentru un animal care face eforturi extreme pentru a-și menține blana în stare perfectă, îți poți imagina ce stresant este pentru pisică să-și vadă blana unsuroasă și să-i simtă mirosul neplăcut. Pe lângă găsirea și tratarea cauzei când este posibil, poți îmbunătăți aspectul blănii și o poți calma prin mai multe măsuri generale. 

Aplica produse topice pentru a regla productia de sebum 

Produsele antiseboreice topice au scopul de a regla producția de sebum și a reduce mirosuri neplăcute legate de excesul de sebum. Pisicile cu pielea unsuroasă au nevoie de degresare cutanată și de hidratare optimă a pielii. Alegerea produsului este esențială, dat fiind că unele ingrediente sau îndepărtarea excesivă a grăsimii pot afecta epiderma și modifica hidratarea pielii. Șamponul și spuma DOUXO^® S3 SEB includ o cantitate optimă de Seboliance, un ingredient seboreglator, ceea ce ajută la reducerea excesului de grăsime de la nivelul pielii și a mirosurilor neplăcute, reglează ciclul celulelor cutanate și ajută la prevenirea infecțiilor fungice secundare, în combinație cu ingrediente hidratante și emoliente precum Ophytrium, ceea ce permite pielii să revină la textura normală fără a mai suferi de iritații și uscăciune. 

Asigura un regim de îngrijire adecvat

Dat fiind că pisica nu se mai poate curăța singură cum ar trebui, cel mai bine este să o ajuți. Este unul dintre motivele pentru care este foarte important să stabilești o rutină de la bun început, deoarece pisicile care nu sunt obișnuite să fie îngrijite nu reacționează foarte bine dacă li se oferă ajutor la îngrijirea blănii. 

Ofera-i hrana de calitate

Alimentația de calitate, echilibrată este vitală pentru sănătatea părului și blănii. Unii nutrienți, vitamine și minerale joacă un rol mai mare în procesul natural de regenerare al pielii, precum acizii grași esențiali, zincul și vitamina A, de exemplu, iar veterinarul poate recomanda suplimentarea în funcție de alimentația pisicii și alți factori individuali și legați de stilul de viață. 

Prevenirea pielii si parului unsuroase

Știai că printre cei mai importanți factori pentru diagnosticarea timpurie este gradul de atenție acordat pisicii tale?

E adevărat! Proprietarii care sunt foarte atenți la aspectul, obiceiurile, programele și comportamentele pisicii sunt un ajutor de neprețuit în procesul de diagnosticare și chiar în prevenirea unor complicații suplimentare.

Imediat ce observi o schimbare privind pielea pisicii, fie de textură, fie porțiuni de piele fără păr, o leziune cutanată sau chiar comportamente ieșite din comun, ideal este să discuți și să colaborezi cu medicul veterinar.

Îți recomandăm să fii atent mai ales la pisicile mai în vârstă, care sunt în general mai afectate de problemele de mobilitate care le împiedică să se îngrijească așa cum ar dori și să sufere de afecțiuni sistemice, precum boala renală cronică și hipertiroidismul, care se pot manifesta și prin schimbări la nivelul blănii.